Cum să te rogi pentru cei nemântuiți din familie

Dumnezeu se îngrijește de noi

Una dintre cele mai mari preocupări – și chiar dureri de cap – pentru mulți creștini este dată de membrii familiei care nu au ajuns la credința mântuitoare în Cristos, sau care au abandonat credința cu care au crescut. Mulți dintre noi suntem împovărați în rugăciunile noastre pentru astfel de persoane dragi nouă, iar uneori ne este greu să știm cum să ne rugăm și ce să ne rugăm.

Acest lucru poate fi adevărat chiar și pentru creștinii care au o înțelegere clară a măreției Evangheliei lui Cristos și a măreției lucrării de mântuire a lui Dumnezeu, din veșnicie și în veșnicie și care cuprinde întreaga lume. Ei, pe drept, își doresc ca rugăciunile lor să fie concentrate asupra imaginii în ansamblu a lui Dumnezeu, având rugăciuni centrate pe Evanghelie și orientate spre exterior, și nici de cum rugăciuni centrate pe sine și limitate la viața domestică. Astfel, uneori putem gândi că mica noastră familie este cu adevărat neimportantă în narațiunea în ansamblul planului de mântuire a lui Dumnezeu și a scopului Său pentru acest univers.

Dar nu trebuie să uităm că deși Dumnezeul nostru ține întreg universul în mâna Lui, El te ține pe tine și pe mine, dragul meu frate și draga mea soră! Cel care numără și numește stelele de pe cer, de asemenea cunoaște numărul firelor de păr de pe micile noastre capete. Lui Îi pasă de noi și de familiile noastre, chiar și în momentele în care controlează și coordonează imensitatea creației Sale. El aude rugăciunile tuturor preaiubiților Lui – inclusiv rugăciunile pentru cei dragi nouă. El este bun și Îi face plăcere să-Și arate bunătatea față de copiii Lui.

Acesta este un motiv pentru care îmi place narațiunea din 2 Împărați 4, despre femeia sunamită care nu are copii și căreia Dumnezeu îi oferă un fiu preaiubit prin cuvântul profetului Elisei. Adesea Scriptura ne semnalează un progres semnificativ în desfășurarea planului măreț de mântuire a lui Dumnezeu, atunci când unei femei ce nu poate avea copii i se promite un copil, rămâne însărcinată și naște acel copil – gândiți-vă la Isaac fiul Sarei, sau la Samuel, fiul Anei, sau la Isus fiul Mariei – fiecare având un rol crucial în istoria mântuirii – însă nu și în această relatare. Narațiunea din 2 Împărați nu are absolut nicio legătură directă cu mântuirea lumii. O simplă femeie, într-o familie simplă și fără importanță, cărei îi este dăruit un fiu al cărui nume rămâne necunoscut – și apoi, când copilul moare subit este readus la viață prin mila lui Dumnezeu. Nu găsim vreo motivație în spatele acestei întâmplări, decât bunătatea și generozitatea absolută a lui Dumnezeu. (Această familie anonimă va mai fi menționată o dată în 2 Împărați 8, unde din nou, bunătatea lui Dumnezeu în salvarea lor de la moarte în timpul foametei, și ulterior restaurând proprietatea familiei, pare să fie punctul central al narațiunii deoarece familia în sine nu joacă niciun rol semnificativ în narațiunea prezentă.)

Dumnezeul nostru este Dumnezeul care, în timp ce Își împlinește planul și scopul Său veșnic de mântuire a lumii, are atât timpul cât și dispoziția extraordinară de a manifesta bunătate și purtare de grijă deosebită față de familii simple, „neimportante”! Aceasta trebuie să ne dea încrederea necesară ca să venim înaintea Lui în rugăciuni pentru familiile noastre, indiferent cât de neimportanți sau mici ne-am simți.

Mai jos urmează câteva lucruri la care ne putem gândi în timp ce ne frământăm cu aceste situații.

 

Roagă-te cu credincioșie

Nu te îndoi de bunătatea Domnului și de dorința Lui ca toți oamenii să fie mântuiți. Continuă să te rogi cu credincioșie, încrezându-te în ceea ce Dumnezeu a spus despre Sine Însuși, și aliniază-ți dorințele cu ale Lui.

Poate fi ușor ca după o perioadă lungă de timp în care nu am văzut nicio schimbare în inimile celor pentru care ne rugăm, să începem să ne îndoim că lui Dumnezeu chiar Îi pasă de ei, iar rugăciunile noastre nu vor primi niciodată răspuns favorabil. Dar trebuie să ne reamintim adevărul revelat în Evanghelii, că Dumnezeul nostru mântuie oameni!

De aceea Pavel cere credincioșilor „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii,” și continuă „Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.” (1 Tim. 2.1-4) Acest lucru îl vedem și la Domnul Isus care văzând „gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui.” (Mat. 9. 36-38). Aceeași dorință plină de pasiune o vedem și în rugăciunea apostolului Pavel pentru cei dragi lui și pentru evrei: „Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți.” (Rom. 10.1)

Dumnezeul nostru este suveran; nu-I putem forța mâna pentru a potrivi voia Lui cu voia noastră. Însă El este Mântuitorul suveran și putem să ne încredem în El aliniindu-ne dorințele noastre cu ale Lui.

 

Roagă-te ca Domnul să deschidă uși

Roagă-te pentru momente în care să poți să vorbești deschis și clar despre Cristos și Evanghelie cu cei dragi.

Dar roagă-te să te ajute să folosești fiecare oportunitate pentru a aduce gândirea biblică în discuțiile generale, fiind caracterizat de înțelepciune și har, într-un mod în care să-i ajute să vadă adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.

Uneori suntem frustrați pentru că nu vedem prea multe oportunități în care să putem discuta deschis despre Evanghelie cu cei pe care-i dorim întorși la Cristos. Însă ne confruntăm și cu regretele de a nu fi folosit oportunitățile avute sau de a nu fi comunicat foarte clar ceea ce am dorit să spunem.

Apostolul Pavel cere bisericii să se roage ca „Dumnezeu să ne deschidă o ușă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, … ca s-o fac cunoscută așa cum trebuie să vorbesc despre ea.” (Col. 4.3-4) La fel și noi trebuie să ne rugăm atât pentru oportunitatea de a vorbi cât și pentru claritatea în vorbire, și trebuie să fim gata să fim parte a răspunsului la rugăciunea noastră pentru claritate în articularea Evangheliei pregătindu-ne și instruindu-ne pentru aceasta. De aceea, roagă-te ca Domnul să te ajute să devii un mesager tot mai elocvent și abil al proclamării Adevărului.

Trebuie să folosim fiecare oportunitate ivită pentru a rosti adevărul biblic în contextul vieții și să nu așteptăm doar după ocazii în care să putem prezenta complet, întreaga Evanghelie. Pavel adresându-se credincioșilor din biserică spune „Purtați-vă cu înțelepciune față de cei de afară; răscumpărați vremea. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.” (Col. 4.5-6)

Vom avea multiple oportunități împreună cu familia pentru a rosti cuvinte drese cu sare atât în conversații generale cât și în jurul mesei de Crăciun (sau Ziua mulțumirii), sau în contextul unei plimbări cu familia, sau discutând știrile. Fiecare cuvânt care mărturisește despre adevărul lui Dumnezeu este o sămânță semănată, și ne rugăm ca măcar unele din aceste semințe să prindă rădăcină și să-i determine pe cei dragi să mediteze la ele. Nu fi descurajat dacă aparențele sunt altele – s-ar putea să fii ultimul care să afli noutățile! Însă cuvântul lui Dumnezeu nu se întoarce la El fără rod; el lucrează împlinind planurile Lui, indiferent cât de invizibile sau neidentificate ar părea acestea.

 

Roagă-te pentru comunicări non-verbale

Roagă-te să poți rosti adevărul Evangheliei către familia ta și prin comportamentul tău respectuos și sfânt, care va fi citit, evaluat, digerat lăuntric la fel de mult, sau uneori chiar mai mult decât vorbele pe care le vei putea rosti.

Adesea, cei față de care suntem cel mai aproape sunt cei mai dificil de atrași într-o conversație deschisă despre Evanghelie. Sunt multe motive în spatele acestei realități, fără a ignora complexitatea echilibrării respectului și responsabilităților pe care relațiile inter generaționale le generează în familie. Cei care sunt foarte aproape de noi, ne cunosc foarte bine astfel că nu ne putem ascunde de ei; credința pe care vrem să o împărtășim cu ei va fi mereu evaluată prin prisma caracterului manifestat în relaționarea la ei. De aceea este necesar să ne rugăm pentru harul de a arăta în exterior vieți cristo-centrice, autentice, atractive – adevăr trăit care vorbește cu putere despre Evanghelia pe care o credem, alături de adevărul rostit pe care nădăjduim să-l putem împărtăși celor dragi.

Despre aceasta vorbește Petru în 1 Pet. 3.1-2, când afirmă că inclusiv soții împotrivitori și necredincioși pot „să fie câștigați fără cuvânt prin purtarea nevestelor lor, când vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere.” Cred că deși situația la care face referire apostolul este una specifică, anume a mărturiei soțiilor în fața soților necredincioși, același principiu este adevărat și în cazul soțiilor necredincioase (în context, cuvântul „tot astfel” face trimitere și la responsabilitatea comportamentului adecvat al soților față de soțiile lor), dar și, lărgind cadrul discuției, la alte relaționări familiare similare.

Aceasta nu este o scuză pentru a nu vorbi în mod clar și direct – chiar cu îndrăzneală – despre Evanghelie familiilor noastre. Însă este o reamintire a realității că de fapt noi le vorbim întotdeauna, fie că ne place, fie că nu prin comunicare non-verbală – care fie le va încălzi inima spre mesajul despre Cristos, fie – Dumnezeu să ne păzească de așa ceva – îi va îndepărta de la Cristos deoarece, ca ambasadori ai Lui în familia noastră Îl prezentăm pe Împăratul nostru și Împărăția Lui într-o lumină falsă și eronată.

Așadar trebuie să ne rugăm pentru ajutor în trăirea adevărului, clar și consecvent pentru ca cei dragi nouă să vadă adevăratul creștinism întrupat și manifestat prin noi.

 

Roagă-te ca Domnul să folosească fiecare moment

Roagă-te ca și momentele de boală și întristare în familie să fie folosite pentru a-i trezi pe cei dragi nouă spre înțelegerea realităților fundamentale.

Adesea, vremurile de întristare, precum și cele de celebrare aduc familiile împreună, chiar dacă membri familiei sunt împrăștiați în toată țara sau chiar în lume. Un deces în familie aduce familia împreună, la fel cum un diagnostic dramatic va genera o rafală de comunicări, pe măsură ce vestea în sine este transmisă și discutată de membrii familiei.

În providența plină de har a lui Dumnezeu, aceste momente triste de crize ale familiei pot fi ocazii rare pentru ca realitățile inevitabile ale mortalității noastre să pătrundă în conștiința celor care de obicei reușesc să le înăbușe. Desigur trebuie să fim deosebit de sensibili cum răspundem și ce spunem în astfel de momente; nu avem voie să exploatăm durerea sau suferința într-un mod dur sau insensibil, așa cum fac uneori unii creștini, fie prin cuvinte neinspirat alese, fie prin acțiuni neadecvate. Putem însă să ne rugăm (și să facem tot ceea ce ne stă în putere, omenește vorbind) ca vorbele rostite la înmormântări, de exemplu, să ofere provocări clare și mărturii adecvate pentru adevărul Evangheliei.

---

Ce încurajare pentru noi să avem asigurarea că Însuși Duhul Sfânt stă gata să ne ajute, iar când suntem la capătul puterilor „Duhul ne ajută în slăbiciunile noastre.”

---

Trebuie să ne rugăm, folosind ca ecou rugăciunea lui Moise, așa încât, indiferent de natura crizelor, cei dragi nouă să fie confruntați cu inevitabilele realități veșnice, învățând să-și numere bine zilele, primind astfel o inimă înțeleaptă:

Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;

anii noștri se sfârșesc repede, ca un oftat.

Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci,

iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,

cei mai mulți dintre ei sunt numai necaz și trudă,

căci trec repede, iar noi zburăm.

Cine cunoaște tăria mâniei Tale

și furia Ta, care este precum teama de Tine?

Învață-ne să ne numărăm bine zilele,

ca să avem parte de o inimă înțeleaptă! – Psa. 90.9-12

 

Roagă-te pentru perseverență

Când membrii familiilor noastre s-au îndepărtat de Dumnezeu, roagă-te ca El să îți dea un duh de perseverență credincioasă și o amabilitate plină de dragoste pentru a fi un instrument al harului Său care aduce restaurare.

Una dintre cele mai mari dureri în viața oricărei familii creștine este atunci când unul din cei dragi nouă se îndepărtează de Domnul, indiferent de motiv și trăiește o viață care îl întristează pe Dumnezeu și de asemenea și pe noi. Adesea, în zilele noastre – mai ales dacă este vorba despre un fiu sau o fiică, sau un alt membru tânăr al familiei noastre – această îndepărtare de Domnul implică și relații sexuale care sunt contrare învățăturii Scripturii, relații ce pot fi capcane puternice de la calea cea dreaptă.

Dar chiar și atunci când cei pe care-i iubim au ajuns să fie înlănțuiți în păcatele lor și trăiesc în răzvrătire, Domnul poate folosi rugăciunile și acțiunile noastre ca mijloace care să aducă restaurare. Astfel că ar trebuie să ne rugăm pentru acest lucru, la fel cum Pavel a făcut-o în legătură cu o situație asemănătoare în Biserica din Corint: „Și ne rugăm pentru desăvârșirea (restaurarea) voastră”. (2 Cor. 13.9) Trebuie însă să recunoaștem că pe lângă devoțiunea noastră în rugăciune pentru ei, atitudinea personală față de ei necesită multă înțelepciune și har, de aceea trebuie să ne rugăm și pentru noi la fel cum trebuie să ne rugăm și pentru cei dragi nouă: „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu. Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Gal. 6.1-2)

 

Indiferent ce sau de ce, tu roagă-te

Când nu știi cum să te rogi în mod specific, amintește-ți că Domnul cunoaște ce este în inima ta, așa că roagă-te mai departe!

Adesea ne găsim în situații în care nu știm cum anume să ne rugăm pentru cei dragi pentru care suntem preocupați. Ce încurajare să avem siguranța că Însuși Duhul Sfânt stă gata să ne ajute atunci când suntem la capăt de linie „Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.” Când nu mai suntem capabili să ne rugăm așa cum ar trebui, „El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.” (Rom. 8.26-27)

Astfel că, și atunci când raționamentul nostru este eronat și ne rugăm poate pentru lucruri greșite, dacă inimile noastre sunt curate înaintea Domnului, Duhul lui Dumnezeu traduce rugăciunea rostită, astfel încât suntem auziți ca și când ne-am fi rugat înțelegând mai clar voia lui Dumnezeu – deși posibil să ne fi rugat pentru un răspuns contrar celui primit.

De exemplu, se poate să ne fi rugat cu ardoare ca cineva drag nouă să se mute într-un loc anume pentru că aceasta l-ar aduce mai aproape de o biserică sănătoasă, însă el s-a mutat în alt loc. Însă, în acel loc în care am crezut că sunt mai puține oportunități pentru el, Domnul l-a adus în calea unui credincios care intersectând cu viața lui, l-a condus spre Cristos, s-au l-a întors din drumul răzvrătirii față de Cristos – toate acestea într-un răspuns extraordinar la rugăciunea noastră, în ciuda faptului că ceea ce am cerut specific, a fost altceva.

Un exemplu deosebit găsim în dorința lui David de a construi templul Domnului, iar răspunsul lui Dumnezeu la acea dorință concretă este: NU! Nu el va construi templul ci Solomon. Iar Solomon proclama ani mai târziu, dedicând templul construit de el „Și Domnul a zis tatălui meu David: „Fiindcă ai avut de gând să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.” (1 Împ. 8.18)

Așa cum spunea C.S. Lewis în cartea lui That Hideous Strength, [Acea putere teribilă]„Aceasta este curtoazia Cerului înalt: atunci când dorești bine, El întotdeauna consideră că intenția ta a fost mai bună decât ți-ai dat tu seama.” Cât de bun și extraordinar de generos este Dumnezeul nostru: El aude strigătul inimilor noastre și chiar dacă cererea este incorectă, El ne răspunde cu lucrurile corecte „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Ef. 3.20)

William Philip este autorul cărții Why We Pray [De ce ne rugăm].

Acest articol a fost tradus cu permisiunea Crossway, care a publicat articolul original în limba engleză: https://www.crossway.org/articles/how-to-pray-for-unbelieving-family-members/

Toate versetele din Scriptură sunt din Biblia, versiunea Dumitru Cornilescu corectată, ©British and Foreign Bible Society (BFBS, 1924) şi Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR, 2016)