Cum să te rogi pentru păcatul tău

10 aprilie, 2020, de Bryan Chapell

Acest articol este parte a seriei CUM SĂ TE ROGI

Roagă-te în Numele lui Isus

Când încheiem fiecare rugăciune cu expresia „în Numele lui Isus,” așa cum ne-a învățat El, noi mărturisim că venim înaintea lui Dumnezeu în baza meritului lui Cristos și nu al nostru. Spunem „Tatăl nostru care ești în ceruri, nu există suficientă bunătate în cele mai bune fapte ale mele care să-mi dea dreptul să fiu ascultat de Tine și cu atât mai puțin să-mi răspunzi rugăciunilor. Te rog să mă asculți ca fiind unul din cei care și-au pus încrederea în jertfa lui Cristos pentru iertarea păcatelor mele. Cred că mă vei ierta și mă vei ajuta, nu pentru că merit mila Ta, ci pentru că suferințele și moartea Mântuitorului meu au plătit pedeapsa pentru păcatul meu (Efe. 1.7); pentru că El a înviat și mijlocește la dreapta Ta pentru mine (Evr. 7.25); pentru că mi-a dat Duhul Sfânt pentru a sfinți până și rugăciunile mele, curățindu-le de egocentrism, și binecuvântându-le mai mult decât mi-aș putea imagina.” (Rom. 8.26-28).

Rugăciunea în Numele lui Isus este recunoașterea dependenței noastre totale de harul Său. Ne îndepărtăm de orice pretenție personală asupra binecuvântărilor lui Dumnezeu și ne bazăm exclusiv pe lucrarea lui Cristos. Rugăciunea în Numele lui Isus nu este o incantație pentru a face cererea noastră mai vrednică de atenția divină; dimpotrivă, apelând la Dumnezeu prin intermediul Numelui Mântuitorului nostru mărturisim realitatea că orice identificare cu propriul nostru nume este mânjită de păcătoșenia noastră. Suntem nevrednici să ne apropiem de Dumnezeu dincolo de mila și meritele Mântuitorului nostru. Așa că, atunci când ne rugăm în Numele lui Isus noi, în mod automat, ne mărturisim păcatul, mărturisim credința noastră în El, și aducem cererea noastră cu dorința și scopul de a-I binecuvânta și glorifica Numele.

Unlimited Grace

[Har nelimitat]

Bryan Chapell

Această carte ne ajută să vedem dovezi ale harului lui Dumnezeu în întreaga Scriptură, înțelegând astfel că harul nici pe departe nu încurajează păcatul, ci ne alimentează și ne întărește în ascultarea de poruncile lui Dumnezeu.

Roagă-te pentru iertare

Deoarece Numele lui Isus oferă acces binecuvântat la mila Tatălui, Mântuitorul nostru ne oferă și învățătură cum să Îi cerem lui Dumnezeu să „ne ierte nouă păcatele noastre” (Luca 11.4). Aceste cuvinte ne deschid ochii spre inima plină de milă a Dumnezeului nostru. El Își găsește plăcerea în a ne arăta milă (Mica 7.18) și nu ține secret modalitatea în care o oferă. Singura noastră calificare pentru a primi harul iertării este încrederea în Cristos care a făcut iertarea posibilă prin plătirea prețului pe care noi nu l-am fi putut plăti niciodată. El Și-a vărsat sângele pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele tuturor celor care se încred în El. Acum, oricine cere iertare în Numele Lui – mărturisind că ceea ce se ascunde în spatele propriului nume nu îi poate oferi nimic altceva decât mânia unui Dumnezeu sfânt – primește mila lui Dumnezeu pentru veșnicie. Cu cât inimile noastre vor fi mai fascinate de această milă, cu atât vom fi mai dornici să cerem iertarea lui Dumnezeu și cu atât vom dori mai mult să-L onorăm pe Domnul care ne iubește atât de mult. Această dorință ne va face de asemenea să fim mai conștienți de nevoia noastră constantă de harul lui Dumnezeu. Astfel, învățătura lui Cristos pentru a cere iertare ca o normalitate în rugăciunile noastre ar trebui să ne încurajeze puternic (Mat. 6.5-13). Modelul lui Cristos pentru rugăciune ne arată că frecvența rugăciunilor noastre pentru iertare nu este o frustrare sau un deranj pentru El. El nu obosește cu mărturisirile noastre, deci nici noi nu trebuie să obosim mărturisindu-ne falimentele. Nu trebuie să ne temem de faptul că nevoia noastră de harul fără măsură al lui Dumnezeu, Îl va face să dorească mai puțin să ne ofere iertarea Lui. Dacă falimentele noastre se repetă, Dumnezeu ne îndeamnă să venim înaintea Lui din nou și din nou. Intenția Lui pentru noi este ca să ne fie nouă greață de păcatele noastre înainte ca să putem noi epuiza harul Său. Rugându-ne așa cum ne-a învățat Isus, recunoaștem atât faptul că păcatul își găsește drum în viața noastră, cât și să recunoaștem că harul Său fără limite este suficient pentru a ne oferi iertarea. Astfel, rugăciunile pentru iertare din partea lui Dumnezeu nu doar mărturisesc slăbiciunea naturii noastre, ci și onorează harul Său.

Roagă-te în smerenie

Dumnezeu nu binecuvântează rugăciunile noastre din pricina faptului că devoțiunea noastră garantează sau cumpără binecuvântarea Lui. Ar trebui să ne reamintim că faptele noastre nu sunt altceva decât „o haină mânjită” în comparație cu sfințenia lui Dumnezeu. (Is. 64.6) După ce am făcut tot ceea ce am fi putut face, rămânem tot niște „robi netrebnici.” (Luca 17.10) Dacă binecuvântările lui Dumnezeu ar fi dependente de adecvarea rugăciunilor noastre – datorită purității lor, a lungimii lor, a frecvenței acestora sau chiar a pasiunii cu care sunt rostite – atunci nu ne-am putea aștepta la nicio binecuvântare. Chiar și dacă ne-am pocăi de inadecvarea rugăciunilor noastre, pocăința noastre nu ar fi suficientă pentru a putea merita bunătatea lui Dumnezeu.

---

Nu trebuie să ne temem de faptul că nevoia noastră de harul fără măsură al lui Dumnezeu, Îl va face să dorească mai puțin iertarea noastră.

---

Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor noastre pentru că au atins un nivel suficient de vrednicie, așa încât să declanșeze răspunsul Său. Scripturile arată într-un mod deosebit faptul că Dumnezeu binecuvântează pe cei care își recunosc nevrednicia. În pilda Domnului despre vameși și fariseu, doar cel care își recunoaște nevrednicia primește mila lui Dumnezeu (Luca 18.9-14). Când tatăl împovărat de starea băiatului său posedat de duhuri necurate îl aduce pe copil înaintea lui Cristos, Mântuitorul promite vindecare „celui ce crede,” nu celui ce se consideră vrednic. Tatăl răspunde promisiunii lui Cristos mărturisind „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Mar. 9.24) Apoi vine vindecarea oferită de Cristos băiatului. O astfel de smerenie nu este rezultatul propriului efort, ci al harului primit atunci când mărturisim lui Dumnezeu că nimic din ce suntem sau avem nu merită iertarea Lui; nici comportamentul nostru, nici slujirea noastră, nici rugăciunile noastre – nici măcar umilința noastră. Când ne rugăm simplu „Dumnezeule ai milă de mine, un păcătos fără merite personale,” atunci Dumnezeu Își împlinește promisiunea de a ne ierta ca un dar exclusiv al harului Său.

Roagă-te cu devotament

Din moment ce faptele noastre nu ne califică pentru a primi binecuvântarea unui Dumnezeu atât de sfânt, nu sunt ritualuri sau o rutină anume care să-L oblige pe Dumnezeu să ne ierte. Și cu toate acestea, Isus ne îndreaptă înspre practici sănătoase care focalizează rugăciunile noastre și ne ajută ca, în umilință, să apelăm și să experimentăm harul lui Dumnezeu. Isus Își învață ucenici cum să se roage, oferindu-le rugăciunea Tatăl nostru ca model pentru rugăciunile lor. De asemenea, Biblia ne spune că, de-a lungul secolelor, credincioșii sinceri s-au rugat de nenumărate ori pe zi, atât în timpul închinării, cât și în jurul mesei, la ocazii speciale, sau ori de câte ori circumstanțele sau Duhul Sfânt îi împingea la rugăciune. Rugăciunile constante sunt posibile pentru că nu sunt condiționate de durată sau locație. Credincioșii trimit rugăciuni spontane către cer atunci când sunt în crize, și rostesc rugăciuni formale la sărbători sau chiar în timpul de închinare. Credincioșii se roagă în public și în privat, folosind diferite poziții în rugăciune – în genunchi, stând în picioare, stând așezați, cu fața la pământ, chiar și culcați în pat (1 Cro. 17.16; 2 Cro. 6.12-13; Psa. 63.5). Toate aceste exemple ne arată spre ce poate caracteriza devotamentul, însă nu avem voie să le transformăm în repere ale credincioșiei. Poporul lui Dumnezeu se roagă ori de câte ori trebuie să-I glorifice Numele, să-I ceară ajutorul, să experimenteze prezența Lui, să se supună voii Lui sau să-și mărturisească păcatele. Aceste modele de rugăciune Îl implică pe Dumnezeu în toate dimensiunile și aspectele vieții credinciosului. Rugăciunea devine un reflex umil – la fel de instinctiv ca respirația. Astfel de reflexe spirituale nu sunt reguli sau ritualuri compensatorii pentru păcatele noastre. Mai degrabă sunt căi familiare de acces înspre o revărsare constantă și spontană a unei inimi smerite ce tânjește după prezența, iertarea și pacea lui Dumnezeu. Aceste căi de acces duc spre o viață devoțională caracterizată de rugăciuni fără încetare – determinate nu de constrângeri juridice, ci de dragostea pentru Dumnezeul nostru care este totdeauna gata să asculte și întotdeauna gata să ierte (1 Tes. 5.17).

Roagă-te pentru păcate specifice (Roagă-te specific)

Deoarece inimile noastre sunt atrase de harul lui Cristos în a ne ruga într-un mod care să fie conform voii Sale, ajută să folosim cuvinte inspirate de Duhul Sfânt. Putem citi cu atenție un pasaj din Scriptură și apoi să ne rugăm cu privire la aspecte sau neajunsuri din viața noastră, care ne-au fost aduse înainte de textul citit. Ca să fim mai specifici, și mai deschiși lucrării Duhului în inima noastră, putem insera numele nostru și preocupările noastre în mijlocul afirmațiilor și provocărilor ridicate de pasajul citit. Când ne mărturisim păcate ascunse, ne putem ruga ca și David „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta!” (Psa. 51.4) Ne putem proșterne împreună cu vameșul mărturisind public rușinea și nevrednicia noastră „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18.13) S-ar putea să trebuiască să spunem ca fiul risipitor „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu m-ai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” (Luca 15.21) Sau să spunem mai simplu, ca Petru „Doamne… sunt un om păcătos.” (Luca 5.8) Fie că avem un îndemn specific din Scriptură, fie o convingere puternică în inimă determinată de Duhul Sfânt, cu cât suntem mai dispuși și capabili să identifică dimensiunile păcatului nostru, cu atât vom aprecia mai mult măreția harului lui Dumnezeu. Apoi, pe măsură ce crește mulțumirea față de harul nemeritat și nelimitat al lui Dumnezeu față de noi, va crește și dorința de a umbla aproape de și cu Cel care ne iubește atât de mult. Bryan Chapell este autorul Unlimited Grace: The Heart Chemistry that Frees from Sin and Fuels the Christian Life. [Har nelimitat: Chimia inimii care ne eliberează de păcat și ne alimentează viața de credință]

Acest articol a fost tradus cu permisiunea Crossway, care a publicat articolul original în limba engleză: https://www.crossway.org/articles/how-to-pray-about-your-sin/

Toate versetele din Scriptură sunt din Biblia, versiunea Dumitru Cornilescu corectată, ©British and Foreign Bible Society (BFBS, 1924) şi Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR, 2016)